În general procedurile succesorale sunt reglementate de legea aplicabilă în locul unde decedatul și-a avut ultimul domiciliu. În paralel, când este vorba despre un bun imobil, legea aplicabilă este cea în vigoare acolo unde imobilul este situat.
În funcție de situație, deci, se poate întâmpla să fie deschise succesiuni în locuri sau jurisdicții diferite. În asemenea cazuri, pot fi implicate legi diferite.
Un testament, daca există și este valabil, prin sine reglementează și simplifică anumite aspecte ale succesiunii, dar nu are caracter absolut, adică nu elimină orice dezbatere a succesiunii și nu reduce toată procedura succesorală la conținutul său. În practică asta înseamnă că, deși prin testament multe aspecte sunt supuse dorințelor sau intențiilor decedatului, altele sunt reglementate de legea succesorală.
Legea succesorală prevede că rudele apropiate ale decedatului, de un anumit grad, fie că au sau nu au caracter de moștenitor prin testament, nu pot fi excluse din succesiune. Rude de grad apropiat sunt așa-ziși dependenți în legea canadiană, și moștenitori rezervatari în legea română.