Convenţia de la Haga este menită să ofere celor cu anumite drepturi (custodie, vizită sau acces) asupra unui copil minor (până la vârsta de 16 ani) o cale de acces la procedurile în vigoare în țările semnatoare la Convenție, pentru a reinstaura status ante quo în legătură cu domiciliul minorului. Convenția reglementează numai aspectul domiciliului, nu și cel al custodiei, sau alte aspecte privind tutela, inclusiv vizită sau acces. În practică, un copil răpit dintr-o țară semnatară și dus în altă țară semnatară, sau reținut într-o țară semnatară, poate fi supus unui ordin emis sub Convenție și returnat în locul de unde a fost răpit sau unde el aparține.
Toate situațiile sunt aparte și trebuiesc analizate potrivit legilor și reglementărilor în vigoare pe teritoriul de unde copilul a fost răpit sau unde el aparține, și totodată potrivit acordurilor (dacă există) între părinți sau custozi. Conceptul de domiciliu abitual (sau “habitual residence”) este supus legislației teritoriului de unde copilul provine, sau unde și-a avut domiciliul abitual, nu a teritoriului unde el se află.